doime
Romanian
Etymology
Noun
doime f (plural doimi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | doime | doimea | doimi | doimile | |
| genitive-dative | doimi | doimii | doimi | doimilor | |
| vocative | doime, doimeo | doimilor | |||
doime f (plural doimi)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | doime | doimea | doimi | doimile | |
| genitive-dative | doimi | doimii | doimi | doimilor | |
| vocative | doime, doimeo | doimilor | |||