diac
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic диꙗкъ (dijakŭ).
Noun
diac m (plural dieci)
- (dated, historical) scribe
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | diac | diacul | dieci | diecii | |
| genitive-dative | diac | diacului | dieci | diecilor | |
| vocative | diacule | diecilor | |||