dezerta

Esperanto

Pronunciation

  • IPA(key): /deˈzerta/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -erta
  • Syllabification: de‧zer‧ta

Adjective

dezerta (accusative singular dezertan, plural dezertaj, accusative plural dezertajn)

  1. deserted (devoid of former inhabitants)
    • 1927, L. L. Zamenhof, transl., La Sankta Biblio [The Holy Bible]‎[1] (hardcover), London; Edinburgh: British and Foreign Bible Society; Scottish Bible Society, →ISBN, page 5:
      Kaj la tero estis senforma kaj dezerta, kaj mallumo estis super la abismo; kaj la spirito de Dio ŝvebis super la akvo.
      And the Earth was formless and deserted, and darkness was above the abyss; and the spirit of God hovered over the water.

Derived terms

Romanian

Etymology

Borrowed from French déserter.

Verb

a dezerta (third-person singular present dezertează, past participle dezertat) 1st conjugation

  1. to desert

Conjugation

    conjugation of dezerta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a dezerta
gerund dezertând
past participle dezertat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dezertez dezertezi dezertează dezertăm dezertați dezertează
imperfect dezertam dezertai dezerta dezertam dezertați dezertau
simple perfect dezertai dezertași dezertă dezertarăm dezertarăți dezertară
pluperfect dezertasem dezertaseși dezertase dezertaserăm dezertaserăți dezertaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dezertez să dezertezi să dezerteze să dezertăm să dezertați să dezerteze
imperative — tu — — voi —
affirmative dezertează dezertați
negative nu dezerta nu dezertați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.