descinge
Romanian
Etymology
Inherited from Latin discingere.
Pronunciation
- IPA(key): /desˈt͡ʃin.d͡ʒe/
- Rhymes: -ind͡ʒe
- Hyphenation: des‧cin‧ge
Verb
a descinge (third-person singular present descinge, past participle descins, third-person subjunctive descingă) 3rd conjugation
Conjugation
conjugation of descinge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a descinge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | descingând | ||||||
| past participle | descins | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | descing | descingi | descinge | descingem | descingeți | descing | |
| imperfect | descingeam | descingeai | descingea | descingeam | descingeați | descingeau | |
| simple perfect | descinsei | descinseși | descinse | descinserăm | descinserăți | descinseră | |
| pluperfect | descinsesem | descinseseși | descinsese | descinseserăm | descinseserăți | descinseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să descing | să descingi | să descingă | să descingem | să descingeți | să descingă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | descinge | descingeți | |||||
| negative | nu descinge | nu descingeți | |||||