cuviincios

Romanian

Etymology

From cuviință +‎ -os.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˌku.vi.inˈt͡ʃʲos/

Adjective

cuviincios m or n (feminine singular cuviincioasă, masculine plural cuviincioși, feminine/neuter plural cuviincioase)

  1. proper
  2. becoming, proper, decorous
  3. decent
  4. polite
  5. deferent

Declension

Declension of cuviincios
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite cuviincios cuviincioasă cuviincioși cuviincioase
definite cuviinciosul cuviincioasa cuviincioșii cuviincioasele
genitive-
dative
indefinite cuviincios cuviincioase cuviincioși cuviincioase
definite cuviinciosului cuviincioasei cuviincioșilor cuviincioaselor

Synonyms

Adverb

cuviincios

  1. decently
  2. properly