curpen
Romanian
Etymology
Probably from Albanian kurpen, kurpën, variant of kulpër.
Noun
curpen m (plural curpeni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | curpen | curpenul | curpeni | curpenii | |
| genitive-dative | curpen | curpenului | curpeni | curpenilor | |
| vocative | curpenule | curpenilor | |||