culminant

English

Etymology

From French culminant.

Adjective

culminant (comparative more culminant, superlative most culminant)

  1. being vertical, or at the highest point of altitude
  2. (by extension) predominant or highest quality, power, greatness etc.
    culminant point

References

Catalan

Etymology 1

Pronunciation

Adjective

culminant m or f (masculine and feminine plural culminants)

  1. culminating

Etymology 2

Verb

culminant

  1. gerund of culminar

French

Pronunciation

  • IPA(key): /kyl.mi.nɑ̃/
  • Audio:(file)
  • Audio (Paris):(file)
  • Homophone: culminants

Adjective

culminant (feminine culminante, masculine plural culminants, feminine plural culminantes)

  1. highest (typically of mountains)

Participle

culminant

  1. present participle of culminer

Further reading

Romanian

Etymology

Borrowed from French culminant.

Adjective

culminant m or n (feminine singular culminantă, masculine plural culminanți, feminine/neuter plural culminante)

  1. culminating

Declension

Declension of culminant
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite culminant culminantă culminanți culminante
definite culminantul culminanta culminanții culminantele
genitive-
dative
indefinite culminant culminante culminanți culminante
definite culminantului culminantei culminanților culminantelor