culminant
English
Etymology
Adjective
culminant (comparative more culminant, superlative most culminant)
- being vertical, or at the highest point of altitude
- (by extension) predominant or highest quality, power, greatness etc.
- culminant point
References
- “culminant”, in Webster’s Revised Unabridged Dictionary, Springfield, Mass.: G. & C. Merriam, 1913, →OCLC.
Catalan
Etymology 1
Pronunciation
Adjective
culminant m or f (masculine and feminine plural culminants)
Etymology 2
Verb
culminant
- gerund of culminar
French
Pronunciation
- IPA(key): /kyl.mi.nɑ̃/
Audio: (file) Audio (Paris): (file) - Homophone: culminants
Adjective
culminant (feminine culminante, masculine plural culminants, feminine plural culminantes)
- highest (typically of mountains)
Participle
culminant
- present participle of culminer
Further reading
- “culminant”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012
Romanian
Etymology
Borrowed from French culminant.
Adjective
culminant m or n (feminine singular culminantă, masculine plural culminanți, feminine/neuter plural culminante)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | culminant | culminantă | culminanți | culminante | |||
| definite | culminantul | culminanta | culminanții | culminantele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | culminant | culminante | culminanți | culminante | |||
| definite | culminantului | culminantei | culminanților | culminantelor | ||||