culic
See also: culíc
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian кулик (kulik), from Proto-Slavic *kulikъ. Compare Polish kulik.
Noun
culic m (plural culici)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | culic | culicul | culici | culicii | |
| genitive-dative | culic | culicului | culici | culicilor | |
| vocative | culicule | culicilor | |||