corsar
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian corsaro. Doublet of husar.
Noun
corsar m (plural corsari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | corsar | corsarul | corsari | corsarii | |
| genitive-dative | corsar | corsarului | corsari | corsarilor | |
| vocative | corsarule | corsarilor | |||