coacăză
Romanian
Etymology
Latin coccum (“berry”), pl. cocca, + -ză, probably via Albanian kokë (“head, berry”), -zë; cf. Albanian kokërrzézë (“elderberry”).
Noun
coacăză n (plural coacăze)
- currant (fruit)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | coacăză | coacăzăul | coacăze | coacăzele | |
| genitive-dative | coacăză | coacăzăului | coacăze | coacăzelor | |
| vocative | coacăzăule | coacăzelor | |||
Descendants
- Hungarian kokojsza: see kokojsza on the Hungarian Wiktionary.Wiktionary hu
Further reading
“coacăză”, in Dicționarul etimologic al limbii române (in Romanian), București: Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti
“coacăză”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026