clorură
Romanian
Etymology
Borrowed from French chlorure. Equivalent to clor + -ură.
Noun
clorură f (plural cloruri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clorură | clorura | cloruri | clorurile | |
| genitive-dative | cloruri | clorurii | cloruri | clorurilor | |
| vocative | clorură, cloruro | clorurilor | |||