citocrom
Romanian
Etymology
Borrowed from French cytochrome.
Noun
citocrom m (plural citocromi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | citocrom | citocromul | citocromi | citocromii | |
| genitive-dative | citocrom | citocromului | citocromi | citocromilor | |
| vocative | citocromule | citocromilor | |||