cipic
Romanian
Etymology
Borrowed from Bulgarian чепик (čepik).
Noun
cipic m (plural cipici)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cipic | cipicul | cipici | cipicii | |
| genitive-dative | cipic | cipicului | cipici | cipicilor | |
| vocative | cipicule | cipicilor | |||