cegă

Romanian

Etymology

A wanderword existing in all neighboring languages: Serbo-Croatian чега, kečiga; Hungarian köcsög, kecsege; Bulgarian чига (čiga); Ukrainian чечу́га, чу́га; Polish czeczuga. See the discussion at Ottoman Turkish چوقه بالغی (çoka balığı, çuka balığı).

Route of borrowing into Romanian uncertain, probably Hungarian (Skok, ERHSJ, II, 72, ESUM), contracted from a trisyllabic form căciugă.[1]

Noun

cegă f (uncountable)

  1. sterlet

Declension

singular only indefinite definite
nominative-accusative cegă cega
genitive-dative cege cegei
vocative cegă, cego

References

  1. ^ cegă”, in Dicționarul etimologic al limbii române (in Romanian), București: Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti