ceainic
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian ча́йник (čájnik). By surface analysis, ceai + -nic.
Noun
ceainic n (plural ceainice)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceainic | ceainicul | ceainice | ceainicele | |
| genitive-dative | ceainic | ceainicului | ceainice | ceainicelor | |
| vocative | ceainicule | ceainicelor | |||