catapultă
Romanian
Etymology
Borrowed from French catapulte.
Noun
catapultă f (plural catapulte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | catapultă | catapulta | catapulte | catapultele | |
| genitive-dative | catapulte | catapultei | catapulte | catapultelor | |
| vocative | catapultă, catapulto | catapultelor | |||