caroten
Romanian
Etymology
Borrowed from French carotène.
Noun
caroten n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | caroten | carotenul |
| genitive-dative | caroten | carotenului |
| vocative | carotenule | |
Borrowed from French carotène.
caroten n (uncountable)
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | caroten | carotenul |
| genitive-dative | caroten | carotenului |
| vocative | carotenule | |