Borrowed from Greek καράφα (karáfa).
carafă f (plural carafe)
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | carafă | carafa | carafe | carafele | |
| genitive-dative | carafe | carafei | carafe | carafelor | |
| vocative | carafă, carafo | carafelor | |||