candoare
Romanian
Etymology
Borrowed from French candeur, from Latin candor.
Noun
candoare f (plural candori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | candoare | candoarea | condori | condorile | |
| genitive-dative | condori | condorii | condori | condorilor | |
| vocative | candoare, candoareo | condorilor | |||