calup
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قالب (kalıp), from Arabic قَالِب (qālib).
Noun
calup n (plural calupuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | calup | calupul | calupuri | calupurile | |
| genitive-dative | calup | calupului | calupuri | calupurilor | |
| vocative | calupule | calupurilor | |||