burghiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بورغو (burgu).
Pronunciation
- IPA(key): /burˈɡiw/
Noun
burghiu n (plural burghie)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | burghiu | burghiul | burghie | burghiele | |
| genitive-dative | burghiu | burghiului | burghie | burghielor | |
| vocative | burghiule | burghielor | |||
Synonyms
Further reading
“burghiu”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026
Volceanov, George-Paul; Volceanov, George (2020), Noul dicționar de argou al limbii române [The New Slang Dictionary of the Romanian Language][1], Romania: Editura Litera, →ISBN, page 60