buhurdar
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بخوردان (buhurdan).
Noun
buhurdar n (plural buhurdaruri)
- (obsolete) censer
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | buhurdar | buhurdarul | buhurdaruri | buhurdarurile | |
| genitive-dative | buhurdar | buhurdarului | buhurdaruri | buhurdarurilor | |
| vocative | buhurdarule | buhurdarurilor | |||
References
- buhurdar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN