bragă
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian брага (braga), from Proto-Slavic *braga.
Noun
bragă f (plural brăgi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bragă | braga | brăgi | brăgile | |
| genitive-dative | brăgi | brăgii | brăgi | brăgilor | |
| vocative | bragă, brago | brăgilor | |||