biciclu
Romanian
Etymology
Borrowed from French bicycle. By surface analysis, bi- + ciclu.
Noun
biciclu n (plural bicicle)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biciclu | biciclul | bicicle | biciclele | |
| genitive-dative | biciclu | biciclului | bicicle | biciclelor | |
| vocative | biciclule | biciclelor | |||