auriculă
Romanian
Etymology
Borrowed from French auricule. Doublet of ureche, which was inherited.
Noun
auriculă f (plural auricule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | auriculă | auricula | auricule | auriculele | |
| genitive-dative | auricule | auriculei | auricule | auriculelor | |
| vocative | auriculă, auriculo | auriculelor | |||