auricul
Romanian
Etymology
Borrowed from French auricule.
Noun
auricul n (plural auricule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | auricul | auriculul | auricule | auriculele | |
| genitive-dative | auricul | auriculului | auricule | auriculelor | |
| vocative | auriculule | auriculelor | |||