arbitru
See also: árbitru
Romanian
Etymology
Borrowed from French arbitre, from Latin arbiter.
Noun
arbitru m (plural arbitri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | arbitru | arbitrul | arbitri | arbitrii | |
| genitive-dative | arbitru | arbitrului | arbitri | arbitrilor | |
| vocative | arbitrule | arbitrilor | |||