alcătui

Romanian

Alternative forms

Etymology

Borrowed from Hungarian alkot (“to create; to make, form”).

Pronunciation

  • IPA(key): /al.kə.tuˈi/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: al‧că‧tu‧i

Verb

a alcătui (third-person singular present alcătuiește, past participle alcătuit) 4th conjugation

  1. to make, form

Conjugation

    conjugation of alcătui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a alcătui
gerund alcătuind
past participle alcătuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present alcătuiesc alcătuiești alcătuiește alcătuim alcătuiți alcătuiesc
imperfect alcătuiam alcătuiai alcătuia alcătuiam alcătuiați alcătuiau
simple perfect alcătuii alcătuiși alcătui alcătuirăm alcătuirăți alcătuiră
pluperfect alcătuisem alcătuiseși alcătuise alcătuiserăm alcătuiserăți alcătuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să alcătuiesc să alcătuiești să alcătuiască să alcătuim să alcătuiți să alcătuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative alcătuiește alcătuiți
negative nu alcătui nu alcătuiți

See also

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.