abjurat

Romanian

Etymology

Past participle of abjura.

Pronunciation

  • IPA(key): /abʒuˈrat/
  • Rhymes: -at
  • Hyphenation: ab‧ju‧rát

Adjective

abjurat m or n (feminine singular abjurată, masculine plural abjurați, feminine/neuter plural abjurate)

  1. abjured

Declension

Declension of abjurat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite abjurat abjurată abjurați abjurate
definite abjuratul abjurata abjurații abjuratele
genitive-
dative
indefinite abjurat abjurate abjurați abjurate
definite abjuratului abjuratei abjuraților abjuratelor

Verb

abjurat

  1. past participle of abjura

References

  • abjurat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN