abjurare

See also: abjuraré

Romanian

Etymology

From abjura +‎ -re.

Pronunciation

  • IPA(key): /abʒuˈrare/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: ab‧ju‧rá‧re

Noun

abjurare f (plural abjurări)

  1. abjuration

Declension

singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative abjurare abjurarea abjurări abjurările
genitive-dative abjurări abjurării abjurări abjurărilor
vocative abjurare, abjurareo abjurărilor

Spanish

Verb

abjurare

  1. first/third-person singular future subjunctive of abjurar