abjurător

Romanian

Etymology

Borrowed from French abjuratoire. By surface analysis, abjura +‎ -ător.

Pronunciation

  • IPA(key): /abʒurəˈtor/
  • Rhymes: -or
  • Hyphenation: ab‧ju‧ră‧tór

Adjective

abjurător m or n (feminine singular abjurătoare, masculine plural abjurători, feminine/neuter plural abjurătoare)

  1. abjuratory

Declension

Declension of abjurător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite abjurător abjurătoare abjurători abjurătoare
definite abjurătorul abjurătoarea abjurătorii abjurătoarele
genitive-
dative 		indefinite abjurător abjurătoare abjurători abjurătoare
definite abjurătorului abjurătoarei abjurătorilor abjurătoarelor

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.