ὀξείαιν

Ancient Greek

Pronunciation

 

Adjective

ὀξείαιν • (oxeíain)

  1. (Attic, Ionic) feminine genitive/dative dual of ὀξῠ́ς (oxŭ́s)

Noun

ὀξείαιν • (oxeíain)

  1. (Attic, Ionic) genitive/dative dual of ὀξεῖᾰ (oxeîă) and ὀξείη (oxeíē)