близньць
Old Church Slavonic
Etymology
From Proto-Slavic *bliznьcь.
Noun
близньць • (bliznĭcĭ) m
Declension
| singular | dual | plural | |
|---|---|---|---|
| nominative | близньць bliznĭcĭ |
близньца bliznĭca |
близньци bliznĭci |
| genitive | близньца bliznĭca |
близньцоу bliznĭcu |
близньць bliznĭcĭ |
| dative | близньцоу bliznĭcu |
близньцема bliznĭcema |
близньцемъ bliznĭcemŭ |
| accusative | близньць bliznĭcĭ |
близньца bliznĭca |
близньцѧ bliznĭcę |
| instrumental | близньцемь bliznĭcemĭ |
близньцема bliznĭcema |
близньци bliznĭci |
| locative | близньци bliznĭci |
близньцоу bliznĭcu |
близньцихъ bliznĭcixŭ |
| vocative | близньче bliznĭče |
близньца bliznĭca |
близньци bliznĭci |