învecinare
Romanian
Etymology
Noun
învecinare f (plural învecinări)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | învecinare | învecinarea |
| genitive-dative | învecinări | învecinării |
| vocative | învecinare, învecinareo | |
învecinare f (plural învecinări)
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | învecinare | învecinarea |
| genitive-dative | învecinări | învecinării |
| vocative | învecinare, învecinareo | |