îngăduință

Romanian

Etymology

From îngădui +‎ -ință.

Noun

îngăduință f (uncountable)

  1. tolerance
  2. leniency

Declension

singular only indefinite definite
nominative-accusative îngăduință îngăduința
genitive-dative îngăduințe îngăduinței
vocative îngăduință, îngăduințo
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.