încăierătură

Romanian

Etymology

From încăiera +‎ -ătură.

Noun

încăierătură f (uncountable)

  1. brawl

Declension

singular only indefinite definite
nominative-accusative încăierătură încăierătura
genitive-dative încăierăture încăierăturei
vocative încăierătură, încăierăturo
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.